„Pe viitor ar trebui să vorbim nu de reforma învăţământului, ci de modernizarea lui“ - Interviu cu Prof. Laviniu Lăcustă, Preşedintele USLIP Iaşi - TRIBUNA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

Categorie: Noutăţi / Evenimente Publicat: Vineri, 27 Ianuarie 2017 Scris de Secretariat

pg 6

Stimate domnule profesor, sunteţi preşedintele unuia dintre cele mai mari sindicate din educaţie. Cum a început anul pentru şcoala din judeţ pentru numeroasele cadre didactice din această parte a ţării? Ce probleme, ce urgenţe aţi moştenit din anul 2016?

Aveţi dreptate. Sindicatul ieşean este cel mai mare sindicat, ca structură juridică, însumând aproximativ 1.300 de membri. În ceea ce priveşte urgenţele, mai avem încă unele probleme care aşteaptă rezolvare. Orele de educaţie fizică, spre exemplu: nu peste tot acestea sunt ţinute de către profesori, ci de către învăţători, fapt neconform cu Legea educaţiei naţionale. Acest aspect, însă, este cauzat tot de anumite prevederi din lege care fac, cel puţin până în acest moment, imposibilă asigurarea finanţării numărului total de posturi, la nivelul întregului judeţ Iaşi. Aceasta ar fi o primă prioritate. În acest sens, recent am cerut o nouă comisie paritară la nivelul inspectoratului şcolar judeţean pentru a creiona o soluţie pe care să o prezentăm ulterior celor din Ministerul Educaţiei Naţionale, dacă nu vom putea găsi, în timp util, o soluţie locală la această problemă.

O altă problemă este legată de plata dobânzilor. Avem hotărâri judecătoreşti din anul 2014-2015 şi există riscul să intrăm în zona de prescripţii. Trebuie spus că la nivelul judeţului nu s-a plătit până în prezent niciun leu pe dobânzi. În sfârşit, ar mai fi scăderea cu două ore a normei profesorilor cu gradul didactic I şi douăzeci şi cinci de ani vechime. Din acest punct de vedere, avem probleme, în special, la nivelul unităţilor din zonele urbane şi în special din municipiul Iaşi.

Domnule profesor, cum a arătat anul 2016 pentru şcoala ieşeană?

2016 a fost un an foarte dificil pentru noi. Aş puncta doar câteva aspecte pe care intenţionăm să le rezolvăm. Este vorba despre problema secretarilor şi a contabililor; mă refer aici la cei care au avut diminuări salariale prin raportare la luna iulie 2016. Ni s-a părut principial să reacţionăm în momentul în care avem tăieri salariale şi am făcut tot ceea ce a depins de noi pentru a diminua problema. Rezultatul eforturilor depuse de noi a fost apariţia Ordonanţei nr. 935, din 16 decembrie, prin care a fost rezolvată, la acel moment, problema celor care au avut scăderi salariale, din categoria amintită.

Tot în 2016 ne-am confruntat cu câteva prevederi punctuale în ceea ce priveşte plata navetei în judeţul Iaşi. Am avut câteva comune – Mogoşeşti, Schitu Duca şi Lungani –, pe două dintre ele am reuşit să le rezolvăm prin hotărâre judecătorească, în ceea ce priveşte Schitu Duca am reuşit să rezolvăm această problemă pe cale amiabilă, în luna decembrie.

Acestea sunt, desigur, problemele cele mai zgomotoase cu care ne-am confruntat în 2016 şi pe care am încercat să le rezolvăm. La acestea se adaugă însă cele cu care ne confruntăm în momentul de faţă, pe care le-am amintit şi cărora încercăm să le găsim o rezolvare urgentă.

2016 a fost, integral, anul guvernării tehnocrate.

Din punctul nostru de vedere, Guvernul Cioloş putea face mult mai mult. S-au luat anumite măsuri fără o analiză preliminară serioasă, în acest sens Ordonanţa nr. 20 fiind un foarte bun exemplu de anomalie. Guvernul de tehnocraţi nu a făcut practic nimic în zona infrastructurii, deci pot vorbi despre o prestaţie mai curând mediocră a acestuia.

Ne aflăm la început de an, la început de guvernare de stânga. Ce părere aveţi despre programul de guvernare al PSD, în mod special în ceea ce priveşte educaţia?

Sunt foarte interesante promisiunile care vizează salarizarea, chiar dacă unora li se par nişte procente mari. Vreau să vă spun că dacă s-ar aplica acum majorarea de 15%, coroborată cu o majorare de încă 20% la 1 iulie şi încă 30% începând cu 1 ianuarie 2018, deci chiar cu aceste procente care, însumate, ajung la 65%, România rămâne tot pe ultimul loc la salarizare în Europa şi nu va reuşi să atingă nivelul de salarizare existent în cadrul grupului Vişegrad – Polonia, Cehia şi Ungaria. Asta arată că în România ne confruntăm cu o subfinanţare cronică în zona cheltuielilor de personal. Dar este un pas important pe care actualii guvernanţi înţeleg să-l facă şi, evident, nu poate fi decât salutat.

În ciuda tuturor acestor evidenţe despre care aţi amintit, faţă de acest program continuă să se manifeste o rezistenţă foarte puternică din partea Opoziţiei. Vi se pare acest program viabil, va putea fi pus în practică? Va rezista el atacurilor?

Este un program asumat în timpul campaniei electorale. În situaţia în care prevederile din acest program nu vor fi puse în aplicare, vor fi sancţionaţi la viitoarele alegeri. Noi sperăm însă să se ţină de cuvânt măcar cu 80% din ceea ce au promis.

Tot actualul guvern şi-a propus ca până la sfârşitul mandatului să ridice bugetul pentru Educaţie la nivelul celor 6% din PIB prevăzute în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1 pe 2011. Credeţi că vor reuşi?

Este, dacă vreţi, o promisiune pe care noi considerăm că pot s-o onoreze. Nu va fi uşor, dar dacă România va beneficia de creşterile economice prevăzute de către instituţiile internaţionale, în următorii trei-patru ani ne vom putea apropia de bugetul de 6% care este mai mult decât necesar în Educaţie.

Din punctul meu de vedere, consider că pe viitor ar trebui să vorbim nu de reforma învăţământului, ci de modernizarea lui, nu de reforma Sănătăţii, ci de modernizarea sistemului de sănătate, nu de construcţii de autostrăzi ipotetice, ci reale. Cred că o ţară dezvoltată poate fi identificată după aceste trei elemente: şcoli moderne compatibile cu cele din Vest, cu profesori bine pregătiţi
şi bine plătiţi, spitale bine dotate, cu personal calificat şi motivat, şi, nu în ultimul rând, o infrastructură modernă, care să facă posibilă deplasarea decentă a oamenilor şi a mărfurilor, într-un interval scurt, fără riscuri vitale.

Ce vă aşteaptă în anul 2017, domnule preşedinte, pe dvs., pe sindicatul pe care îl conduceţi?

Depinde de factorul politic şi de maniera în care acest guvern a înţeles să-şi respecte promisiunile. Este evident că evoluţia, activitatea noastră se va mula pe această prestaţie, pe aceste promisiuni care sperăm să devină realitate. Pe de altă parte, aşa cum spune celebrul astrofizician Stephen Hawking, amintirile le avem doar despre trecut, viitorul este imposibil de văzut.

Avem însă aşteptări şi în cazul de faţă ele sunt mari. Dar, aşa cum nu o dată s-a întâmplat în decursul istoriei, uneori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Sperăm toţi ca actualii guvernanţi să se ţină, totuşi, de cuvânt şi să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală.

Şi noi sperăm şi chiar am dori să venim cu nişte propuneri la care lucrăm în prezent. Spre exemplu, ne-am dori foarte mult ca, odată la şapte ani, profesorii să beneficieze de un concediu de un an plătit, deoarece în sistemul de educaţie nivelul uzurii intelectuale este foarte ridicat. De asemenea, ne-am dori scăderea normei cadrelor didactice, de la optsprezece, la şaisprezece ore de predare. Opinia publică de la noi trebuie să ştie faptul că, în România, conform OECD (The Organisation for Economic Co-operation and Development), avem poate cea mai mare normă de predare din Uniunea Europeană, la cel mai mic salariu.

De asemenea, tot în lege ne-am dori să se prevadă ca numărul de elevi la clasă să fie mai mic decât în momentul de faţă, deoarece un profesor poate obţine rezultate cu atât mai bune cu cât numărul de elevi de care se ocupă este mai mic. Cu alte cuvinte, acest lucru ar fi în măsură să asigure o calitate ridicată a actului de predare.

Desigur, mai avem şi alte propuneri, pe care însă deocamdată nu le putem face publice, deoarece sunt mai revoluţionare şi trebuie argumentate solid. Evident că ne interesează şi conţinutul, dar ăsta este deja un aspect mai complex. Programele şcolare trebuie aerisite, iar conţinuturile trebuie să fie adaptate la noile realităţi şi aici trebuie să avem în vedere corelarea atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Deocamdată lucrăm la toate aceste propuneri.

Nu putem încheia acest interviu fără să vorbim despre iarna care a afectat întreaga ţară. Cum se descurcă şcoala ieşeană în această perioadă de zăpezi abundente şi ger?

Am avut în perioada pe care o cunoaştem cu toţii câteva zile de suspendare a cursurilor. În special în mediul rural am întâmpinat greutăţi, pentru că şi de această dată ne-am lovit de problema infrastructurii rutiere. Cu siguranţă că, dacă am avea o infrastructură modernă, probabil că nu ar mai trebui suspendate cursurile în atâtea localităţi. În special din zonele rurale. Or, acest lucru generează şi discriminări. Sunt copii, nu puţini la număr, care au reproşat faptul că vor să facă ore, dar nu pot şi ne-au spus că nu e corect ca elevii din Iaşi să facă ore şi ei nu.

Sunt multe probleme care îşi aşteaptă rezolvarea în zona Educaţiei, printre care şi aceasta – diminuarea discrepanţei dintre rural şi urban.

Legat de acest aspect, există o altă propunere pe care vrem să o facem. Din datele pe care noi le avem, este o situaţie foarte grea din punctul de vedere al infrastructurii în zona rurală. Între anii 1990 şi 2013 s-au construit în ţara noastră 384 de unităţi şcolare. Avem un număr total de aproximativ 7.700 de structuri principale, la nivelul întregii ţări. Asta înseamnă că în acest interval de timp s-au construit aproximativ patru procente din totalul unităţilor şcolare. Însă nici acestea nou construite nu sunt compatibile ca standard cu cele din Vest. Matematic vorbind, 95% din unităţile şcolare din România au o vechime de peste treizeci de ani. În aceste condiţii, am sugera coaliţiei aflate la putere să aibă în vedere nu doar construcţia de grădiniţe – foarte necesare şi acestea (la nivelul Iaşului ar fi necesare cel puţin încă cincisprezece grădiniţe) –, ci şi construcţia unor şcoli, compatibile cu cele din vestul Europei, cu tot ce implică acest lucru: cantine, cabinete şcolare, baze sportive dotate cu tot ce trebuie, săli de clase cu dotări de ultimă oră, pentru a oferi calitate sistemului şi din acest punct de vedere. Din păcate, asta nu au înţeles guvernanţii de acum câţiva ani, că problema învăţământului în România nu poate fi rezolvată prin închiderea de şcoli, ci prin construire şi modernizare.

Pentru rezolvarea tuturor acestor probleme şi a multor altora cu care se confruntă sistemul de educaţie din ţara noastră e nevoie, desigur, de bani, de bunăvoinţă, dar şi de un dialog real între părţile implicate.

Aţi spus foarte bine „dialog real“, pentru că, să ştiţi, la nivel teoretic, dialog a existat şi pe vremea ministeriatului lui Daniel Funeriu, dar un dialog mimat. Ceea ce ne interesează pe noi este ca problemele pe care le aducem la cunoştinţă oficialilor din minister, din guvern să fie tratate într-o manieră serioasă. Sunt lucruri care uneori se decid la cel mai înalt nivel şi, din experienţa noastră, la Iaşi am constatat că anumite probleme se pot rezolva doar la cel mai înalt nivel decident. Aici aş da ca exemplu problema secretarilor şi a contabililor pe care am rezolvat-o printr-o abordare directă a domnului prim-ministru Dacian Cioloş. Un dialog real este, aşadar, esenţial.

 Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU

Pentru vizualizarea articolului accesati urmatorul link:

http://www.tribunainvatamantului.ro/pe-viitor-ar-trebui-sa-vorbim-nu-de-reforma-invatamantului-ci-de-modernizarea-lui/

Accesări: 2513